Acasă » 2015 » Februarie » 25 » Cîteva din a mea...
12:43 PM
Cîteva din a mea...

Pe 5 august 1994 m-am născut. Am avut niște complicații de mic și de asta am coroana dentară așa „haioasă”. Pe mine nu mă deranjează atîta timp cît nu mă interesează! Dacă eu o să îmi fac griji în această privință atunci veți putea și voi să vă faceți griji!

În ciuda problemelor care le-am avut toți îmi remarcau iscusința către carte, ce-mi era dată atunci. La 4 ani Andrian deja citea texte mari pe кириликэ. Ce să mai... supradezvoltat băiatul. Am avut noroc de sora mea, Căti-Cătălina, care e cu 2 ani mai mare și citeam de la ea din cărți! Singurul lucru care îl regret e că aveam o memorie excelenta, care nu mi-a mai rămas pînă în prezent! Un fel de Leninaș :D.  În rest distracție și fotbal cît duce trenul. De mic copil m-am distrat, am profitat de anii mei de copilărie și asta nu regret! Dacă e să o luăm cu amintiri amuzante: Cînd mă duceam și eu ca orice copil respectat din țara asta în clasa-ntîi, am călcat într-o ditamai balegă :D Probabil de asta nu prea am chef de școală :D. Puneam în grădină „harpașică”, era o grămadă, dar Andrian vroia la fotbal, așa că, fără să vadă mama, am aruncat la vecina peste gard cam jumătate din toată „harpașica” care era acolo. Tăticu m-a ridicat într-o mînă pînă deasupra capului, am înțeles ce vroia să spună :D Nu trebuia s-o arunc! Fugeam des de acasă pentru a mă juca, mai ales fotbalul, el avea cea mai mare prioritate în copilăria mea! Am avut mulți prieteni care nu trebuia să îi am, bine că omul conștientizează la un moment dat și face curățenie în propria-și viață! Din toți cei cu care eram în „mahala” cel mai aproape de inimă mi-a rămas Mihai.

În rest, a rămas doar praf și nimic prietenie!

Un om bun pe care un creier prost nu avea cum să-l recunoască!

În fiecare zi cînd veneam de la școală îl băteam împreuna cu alți 2 băieți. chiar de era el vinovat sau nu, oricum o lua. Îmi pare rău și îmi cer scuze pentru asta, dar el știe că nu am facut-o cu rea intenție :D

Liceul a fost un lucru bun, am ieșit de acolo, așa cum am intrat, fără prieteni adevărați, cîteva cunoștințe și cu o grămadă de vise. Nu mi-i dor de băncile alea, nu mi-i dor de sat, nu mă atrage nimic de Leușeni în afară de mama, tata, casa!

Visul cu care am ieșit de pe băncile liceului a fost acela de a fi programator. Mă pricepeam să fac cîte ceva în WebDesign!

Am plecat cu acest vis la facultate, la admitere am dat la: Informatică Aplicată, Informatică, Tehnologii Informaționale, nicidecum Jurnalism :D. Am văzut că în primul an nu prea e treabă acolo cu informatica, aveam vreo 4 perechi de matematică superioară (de care habar nu aveam) și 2 de informatică. Am înțeles că pînă o să ajungă vremurile în care o să învăț doar informatică o să mă trezesc cu o droaie de restanțe. Nu eram numai eu în aceasta situație, așa că de la conștientizare și pînă la transfer  au durat vreo cîteva săptămîni. Am ales să mă transfer la o facultate mai ușoară, Jurnalism, din prezentarea pe care mi-o făcuse verișoara mea, am înțeles că o să fac treabă pe aici. Cînd m-am dus cu foaia de transfer, HOPA, decanul nostru de la informatică, d-nul Perjan, nu vroia să mă transfere, m-am dus la d-nul de la Sectia de Studii și el m-a ajutat. 

Cele cîteva săptămîni care le-am petrecut la Informatică au fost memorabile, mulțumesc că am fost cazat în căminul 16, mi-am făcut prieteni care vor rămîne pe toată viața, în special: Mihai (un alt Mihai :D cu o inimă la fel de bună):

Un băiat timid, cu care am împărtășit secrete și momente memorabile. Un om bun cu o inimă mare care va avea un post aparte!

La facultatea Jurnalism, oameni de tot felu, mai diferiți, fiecare cu capriciile sale. Majoritatea oamenilor de aici sunt doar niște rahați pentru mine, n-am nici cel mai mic sentiment de compasiune pentru ei. În mare parte din ei îmi provoacă starea aia de greață și noroi în suflet. Lucrul care mă mulțumește este că măcar sentimentul e reciproc!

Aici fiecare vrea să demonstreze cît de bine și mult pot linge un fund, cît de sus poate să-și ridice nasul și cît de neprieteni pot să fie! Aici un alt frate de cruce. Andrei Braghiș.

2 babe, care pot să-și vorbească tot! Co-Worker Genesis :D Co-Fondator Ritus!

(Posturi aparte pentru oamenii prea-buni)

În general, sînt un om care nu stă locului, tot timpul trebuie să fii în mișcare și chiar dacă nu în mișcare la propriu, măcar să te gîndești tot timpul la ceva. 
Cît despre părerea mea despre alți oameni: Eu nu am o părere definită bine despre cei ce mă înconjoară, atîta timp cît oamenii ăia nu fac nimic pentru mine, ei nu există! Îmi place să critic, îmi place să fiu criticat, înseamnă că exist, că îi încurc cuiva... 

Lucrurile de care mă tem cel mai tare pe acest pămînt sînt: Să mor cît părinții sînt în viață, să fiu sărac, să nu-i trebuiesc nimănui! Alți oameni nu există pentru mine, dar eu vreau să cred că exist pentru cineva, paradoxal, dar așa este...

Dacă aș alege să mor tînăr și bogat sau bătrîn și sărac, aș alege să mor tînăr și bogat! În 2 ani cu bani poți face mai multe decît în 20 fără bani!

Am fost acasă, la Leușeni, prin februarie și neavînd ce face, am luat pixu și carnețelul în mînă și m-am apucat să scriu! 
Acum m-am apucat de scris poezii pentru rap&hip-hop, am vreo 7 la număr. Pseudonimul Sfântu' Ateu. Îmi place să scriu, mă regăsesc prin mai toate versurile și asta e...
Dacă vreodată o să le pot înregistra pe undeva, piesele o să ajungă și pe aici! Bineînțeles, dacă o să mai exista site-ul ăsta! Probabilitatea ca ele să ajungă aici înainte, este de 60:40. Acest post cu siguranță că o să mai beneficieze de update-uri în caz că îmi mai vine în minte ceva, acum sînt cam bulversat!

Vizualizări: 283 | Adăugat de: Andrian_Valeriu_Gatman | Rating: 5.0/2



Total comentarii : 1
avatar
0 Spam
1 Jany • 2:50 AM, 2017-01-21
HAI ODATA ! REC la Dias... ca de la inceput, el te va ajuta, e ieftin si o buna lectie, iti va da si vei intelege dupa prima inregistrare deja cate ceva acolo pe loc la Studio... si apoi treptat tot mai multe si mai multe wink TE AJUT cu ce pot! tu numai adreseazate si miscate. HAI !
avatar